Menu

La 8 martie 1910, la Blejoi, s-a născut Radu Tudoran, autorul romanului Toate pînzele sus!

La 8 martie 1910, la Blejoi, s-a născut Radu Tudoran, autorul romanului Toate pînzele sus!
Radu Tudoran (numele la naștere, Nicolae Bogza, naștere 8 martie 1910, Blejoi, județul Prahova - deces 18 noiembrie 1992, București) a fost un prozator român (frate al scriitorului Geo Bogza), autorul unor romane de mare succes: Un port la răsărit (1941) și Toate pînzele sus! (1954). Este și autorul ciclului de romane dedicat României secolului al XX-lea, Sfârșit de mileniu, și traducător.
Nostalgia puternică manifestată față de călătoria pe mări a moștenit-o probabil de la tatăl său, Alexandru Bogza, funcționar al marinei comerciale.
După ce termină Liceul Militar, funcționează timp de șase ani ca ofițer al Armatei Române. Renunță la cariera militară în anul 1938, an în care debutează cu un reportaj în revista „Lumea românească”, condusă de Zaharia Stancu. Există, desigur, o relație evidentă între demisia sa din armată și primele sale reușite literare. Tot acum, își schimbă numele literar din Nicolae Bogza, în Radu Tudoran, pentru a nu sugera nici un fel de legătură directă cu fratele său.
În timp ce fratele său, Geo Bogza, s-a descurcat cu abilitate în meandrele politice ale anilor 1945-1947, fiind favorabil comunismului, Radu Tudoran, mai puțin prudent sau mai inconștient (după punctele de vedere), a scris articole în care critica deopotrivă extremismul de dreapta și politica sovietică. Tot în această perioadă tulbure pentru România a continuat să scrie și să publice, a strâns bani, s-a stabilit la Brăila și început construirea unei goelete, cu care spera să plece în lume.
Spre sfârșitul anului 1947, când controlul sovieticilor asupra României deveni total, Radu Tudoran este total marginalizat. Conform spuselor sale: „După 1947 am fost înmormântat, nimeni n-a mai pomenit de mine decât dacă își mai aducea cineva aminte să-mi vâre o suliță în coaste.”
Revine pe scena literară cu un roman pentru tineret, anume Toate pînzele sus!, publicat în anul 1954. Romanul, scris cu mare talent narativ și descriptiv, este puternic influențat de pasiunea pentru aventură a autorului și devine aproape instantaneu un succes răsunător la publicul de toate vârstele, aprinzând imaginația a milioane de tineri români pentru câteva generații. Descrie călătoria pe care Radu Tudoran nu a mai putut să o facă în 1948. Modelul său de navigator l-a constituit Joshua Slocum, aidoma căruia ar fi vrut să plece în jurul lumii. Deși propria sa goeletă rămăsese neterminată, succesul romanului a fost atât de mare, încât goeleta „Speranța” (cum intenționa să o numească) a fost efectiv realizată în 1968, la comanda studioului cinematografic „București”, la șantierul naval din Tulcea și în rada portului Brăila, pentru turnajul filmului inspirat de roman: Toate pînzele sus! de Mircea Mureșan.
Radu Tudoran a trăit retras până la sfârșitul vieții sale, dar a publicat numeroase best-seller-uri. În 1977, numărul total al exemplarelor din cărțile sale – aproape fiecare reeditată de mai multe ori – depășea cu mult 1 500 000 de exemplare tipărite.
A murit în dimineața zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, după mai multe intervenții chirurgicale care n-au reușit să-l salveze. Fratele său mai mare, Geo Bogza, a murit un an mai târziu.
Romanul intitulat Toate pânzele sus! surprinde uimitoarea călătorie a corabiei ”Speranţa” şi a echipajului său condus de Anton Lupan. Întâmplările din roman îi sunt povestite autorului, în 1925, de către un membru al echipajului, frumosul Haralamb, însă aceste aventuri au început, de fapt, în 1881, când Anton Lupan inginer şi căpitan de vas caută la Sulina urma corabiei ”l’Esperance”. Această corabie însemna foarte mult pentru Anton Lupan care, împreună cu prietenul său, Pierre Vaillant, plănuia să ducă mai departe un vis al cercetătorului Charles Darwin, prieten cu bunicul lui Pierre Vaillant. Acest vis era o încercare neizbutită de către cei doi de a cerceta ţinutul dintre canalul Beagle şi Ocean, care „n-a fost călcat de picior omenesc până azi.”
Aventura pe mare, pe ocean, pe ţărm şi prin oraşe va determina schimbări fundamentale în viaţa fiecărui personaj, deoarece, pe lângă furia Mediteranei, neliniştea Atlanticului, strâmtoarea lui Magellan, echipajul va avea de înfruntat şi viclenia şi minciuna oamenilor şi chiar propriile ispite şi nelinişti.
Ca în orice lectura cititorul pasionat de aventură, parcă şi-ar mai dori şi altceva, astfel interesul său este menţinut viu şi de frumoasa poveste de dragoste dintre Adnana şi Anton Lupan.
Romanul are şi o valoare documentară, oferind numeroase date despre fenomene ale naturii specifice mării sau chiar despre modul în care se construieşte o corabie. De asemenea, se surprind obiceiuri din viata unor triburi de aborigeni sau viaţa în sălbăticie.
Fascinaţia continuă mai ales datorită prieteniei ce-i animă pe toţi învăluind cartea într-o aură de romantism, înţelepciune şi mai ales unitate. Prietenia este cea care îi conduce paşii lui Anton Lupan pe urmele lui Pierre Vaillant, prietenia este cea care-l salvează pe Ismail de la moarte şi tot prietenia este cea care îl reţine pe cititor de-a lungul călătoriei alături de echipaj. Finalul romanului este unul deschis: Pierre Vaillant nu este găsit, iar goeleta”Speranţa” continuă să cutreiere apele.
„Puţini romancieri români - Cezar Petrescu (numai în unele cărţi), Petru Dumitriu, Petru Popescu - s-au mai remarcat printr-un talent literar atât de evident.” (Alex. Ștefănescu)
Sursă: literaturacopii.ro
înapoi la partea de sus