Menu

Săniuţa cu urări - 2015

Săniuţa cu urări - 2015

Sub acest generic am adunat poezii pentru cititorii noştri mici şi mari şi le-am postat pe o beteală de lumină, semnate de poeţii: Firiţă Carp, Florin Costinescu, Petre Crăciun, Vasile Groza, Carolina Ilica, Viorel Martin, Eugeniu Nistor, Lică Pavel, Petru Demetru Popescu, Victor Gh. Stan, Maria Sturdza-Clopotaru, Niculae Tache şi George Zarafu. (V.Gh. Stan)

 

Naştere

În decembrie

când trupul de abur al timpului

se logodeşte cu puritatea ştiută

şi mai ales neştiută

a omătului

pentru a intra curat în eternitate

magia divinității învinge toate inerțiile

re-însuflețind speranța

Firiţă CARP

 

Cum vine Moş Crăciun

 

Duce ani şi ani pe umeri,

mulţi, încât nu poţi să-i numeri!

Moşu´ –acesta, Bunătate,

cară-un sac imens în spate.

 

A plecat la drumeţie,

hăt, de mult, din veşnicie,

poartă-n sacu-i jucării,

să le-mpartă la copii.

 

Trece munţi, dealuri şi văi,

ajutat de renii săi,

nu se dă bătut nicicând,

fie vifor, zloată, vânt...

 

Ştie că-ntr-o bună zi,

va fi iar printre copii...

Când? Spuneţi-i orişicui:

De Naşterea Domnului...

 

Așteptați-l, chiar acum,

prin nămeți își face drum,

Moș Crăciun - e-un fapt banal-,

este foarte...punctual!

 

De te-ntreabă câți ani ai

cred că știi, nu-i mare bai!

Și, să-i faci o bucurie,

spune-i și o poezie...

 

Și-ai să vezi, ne-ntârziat,

cum vei fi aplaudat...

 

Și-apoi Moșul îți va spune,

mulțumindu-ți, o minune:

-Nu te-am auzit doar eu,

ci din cer și Dumnezeu..”.

 

*

 

Bate-n uşi, bate-n fereşti,

ştie tot, de te cruceşti!

Nu-i copil să nu-l cunoască

de-i vioi sau gură cască,

de-i mai mic, de-i mai voinic,

de bea ceai, de bea lăptic,

de-i mai bun, de e mai rău ,

toţi au dar în sacul său...

 

Ştiţi ce spune când împarte?

-„De la mine doar o parte,

de la Domnul Ce Veghează-

tot ce-n lume luminează...”

Florin COSTINESCU

 

Când liniștea e cea care cuvântă

 

În luna asta, nu știu cum se face,

Că frigul în colinde se preface,

Iar fulgii mari, cum se aștern pe mână

Devin povești frumoase ca o zână.

 

Și ninge, ninge... Ninge de o viață,

Fereastra se îmbracă-n flori de gheață,

Iar vântul se aude dinspre ușă,

Îngrijorând pisica jucăușă.

 

Zăpada cerne în amiaza-mare

Ca o străveche binecuvântare.

Bunica tace și privește norii:

Vor mai veni prin nea colindătorii?”

 

Apoi, mânia cerului slăbește

Și-o larmă veselă o-nlocuiește.

Sunt zeci de cușme, haine și fulare

Ce invadează neaua prin culoare.

 

Se fac poteci, ce șerpuiesc cu greu

Ce duc spre oameni și spre Dumnezeu.

Spre seară-i gata cel mai mic cătun

Să-l viziteze-n noapte Moș Crăciun.

 

Copiii stau cuminți, pe sub perdea,

Ca să primească-n dar o acadea.

De-odată ... doamne, te cuprind fiorii...

Bunica strigă: - Vin colindătorii!

 

Iar casa noastră mică, de la țară,

Devine cer și câmp de primăvară.

Colinda veche, simplă, românească,

Înnobilează prispa țărănească.

 

Se-aud în noapte, prin tulpini de sângeri,

Copii ce cântă ca un cor de îngeri:

- Veniți cu noi, în noaptea asta sfântă,

Când liniștea e cea care cuvântă.

Petre Crăciun

 

Colindă 2015

 

Colindăm, colindăm

De atâția mii de ani

De Crăciun ne adunăm

În tradiții și în datini

 

Gazde să vă bucurați

Că vă vin colindătorii

Și sunteți din nou urați

Azi în pragul sărbătorii

 

Refren

Flori în ferestre

Flori în casa voastră

Flori dalbe flori

Azi de sărbători.

 

Este seara de Ajun

Și-am venit să colindăm

Pentru ziua de Crăciun

Cu toți să ne bucurăm

 

Mâine se naște Mesia

Pruncul mântuirii noastre

Ce va salva omenirea

De a nu mai cădea-n păcate

 

Refren

Flori în ferestre

Flori în casa voastră

Flori dalbe flori

Azi de sărbători.

 

Colindăm, colindăm

La casele dumneavoastră

Sănătate vă urăm

O urare strămoșească

 

Refren

Flori în ferestre

Flori în casa voastră

Flori dalbe flori

Azi de sărbători.

Vasile GROZA

Urare

M-am văzut cu Moş Crăciun
Şi mi-a zis ce să vă spun:
Că ne-aduce-un An mai bun.
 
Curgă lapte, curgă miere
Şi trăire pe păcere!
 
Curgă miere, curgă lapte
Şi noroc şi sănătate.
Carolina ILICA

 

Moș Crăciun

 

Anul ăsta, Moș Crăciun,

Să-mi aduci un an mai bun:

Pentru tata un servici

Și hăinuțe la cei mici,

Portocale și alune,

Caramele și nuci bune,

Mere pere și banane

Și caiete și creioane.

 

Moș Crăciun, poți să-mi mai dai

Și bilete de tramvai,

Că la școală merg pe jos,

Cât e gerul de vârtos.

 

Și te rog să-mi dai în dar

O căciulă și fular,

Iar în anul viitor

Să-mi aduci un frățior.

 

Doar atât mai am să-ți spun:

Sărut mâna, Moș Crăciun!

07.12.2015

Viorel MARTIN

CAII VISULUI


Decembrie – zăpezi albastre,
ferestre luminate-n zori,
de parcă-ar ninge dinspre astre,
prea blând, cu pene de cocori...
 
Decembrie – pe ramuri dalbe
se-nalţă mugurii-n colind –
ies caii visului cu salbe
şi clopoţeii de argint...
 
Decembrie – sub cer de iarnă,
copil fiind, să urci un deal –
apoi zăpezi să se aştearnă,
ca-ntr-o colindă din Ardeal...
Eugeniu NISTOR

 

Întrebări pentru MOŞ CRĂCIUN

 

Moş Crăciun, acum sunt mare

Şi, să-mi fie cu iertare,

Eu aş vrea să ştiu mai bine

Nişte lucruri despre tine:

 

Spun bunici, că-n vremea veche,

Tu, moş bun, fără pereche,

Le-ncântai copilăria.

Chiar eşti moş cât veşnicia?

 

Zice-se că-n sac, pe umăr,

Duci cadouri fără număr

La copii în lumea-ntreagă.

Aşa mare-i o desagă?

 

Ieri, când mă plimbam cu mama,

La alt lucru am luat seama:

Spune-mi, prin oraş, cum oare

Umbli-n zeci de exemplare?

Lică PAVEL

 

Atunci m-am despărţit de Moş Crăciun

 

Eu am crezut în Moş Crăciun mereu,

Bătrânul cel cu barbă şi alune,

Creştea în mine, parcă era zeu

Sau un altar curat de rugăciune.

 

Când naşterea lui Hrist s-apropia,

Copil fiind, îl aşteptam să vină,

Şi-n totdeauna Moş Crăciun venea,

Să-mpodobească pomul de lumină.

 

Nu-l vedeam, dar îl simţeam intrând

În casa noastră cu un sac în spate,

Credeam în el şi-n sufletul lui blând,

În marea-i şi cereasca-i bunătate.

 

Dar într-o noapte, noaptea de Ajun,

Zăpada s-aşternuse în troiene,

Şi hotărât să-l văd pe Moş Crăciun

Luptam cu pleoapa grea a lui Moş Ene.

 

Şi-am izbutit să stau aşa, pierdut,

La sfat cu ceasul ticăind în noapte,

Şi-am auzit aevea, cum să spun

Că Moş Crăciun vorbea parcă în şoapte.

 

Şi tatăl meu, cu barba ca de nea,

În catifeaua roşie ca focul,

Un brad înalt cu dânsul aducea

Şi-mpodobindu-l îşi făcea tot jocul.

 

Înfiorat, tot sufletu-mi plângea,

Că Moş Crăciun îmi distrugea iubirea,

Dar el sfârşi de-mpodobit curând

Şi singur m-alăsat cu-nchipuirea.

 

A doua zi în zori când m-am sculat

Şi bradul l-am văzut ca pe o minune,

Uitând de ce văzusem sau visat,

Lui Moş Crăciun i-am spus o rugăciune!

 

Apoi, când tatăl meu a apărut,

Colindătorii când rosteau cântarea,

I-am zis cu glasul stins şi abătut

Că taina îşi aflase dezlegarea:

 

,,Ştii, tată dragă, astănoapte-n vis,

Totaşteptândpe Moşul care vine,

M-am deşteptatşi parcă mi-a părut

Că Moş Crăciunul semăna cu tine!”

 

A tresărit şi-ntreaga-i bucurie

S-a risipit la vorba ce-o spuneam,

Mi s-a părut că parcă o făclie,

Nesocotit,din suflet i-o stingeam.

 

A spus încet: ,,Băiete, nu-i de glumă,

Că Moş Crăciun trăieşte adevărat,

Dar prea grăbit fiind, până la urmă,

Să-mpodobesc eu pomul, m-a lăsat!”

 

Ştiam acum că nu făcusem bine,

Că raza lui, eu o prefac în scrum,

Dar sufletul prindea să se aline,

Că Moş Crăciun e tatăl meu de-acum!

 

Şi anii alergând pe nesimţite,

Legenda a trecut în nimb curat

Şi continuând să-l iubesc pe tata,

Pe Moş Crăciun în suflet l-am păstrat.

 

Când a sosit în viaţa mea furtuna

Şi-a apus tăicuţul meu cel bun,

S-au tot închis cărările ca una.

 

Atunci m-am despărţit de Moş Crăciun!

Petru Demetru POPESCU

 

Urarea lui Moş Crăciun

 

Moşul vine prin zăpadă

Cu daruri şi să ne vadă.

Multe daruri ne aduce.

Covrigi, nuci şi turtă dulce.

 

Cum ziceam, Moşul mai vrea ,

De la noi să afle ceva:

Dacă un an am învăţat,

Ce fel de note am luat,

 

De-i ascultăm pe părinţi,

Când ne spălăm pe dinţi,

Temele de-am pregătit,

De la şcoală de-am lipsit.

 

La plecare, fiind Moş Crăciun

Ne urează: Un An Bun,

Fericire şi sănătate,

S-avem nota zece-n toate!

Victor Gh. STAN

 

Vine MOȘ CRĂCIUN

Auzi, bunicule, e slujbă iar.

Răsună clopotele-n sat.

Pe noi, aici în deal,

parcă şi lumea ne-a uitat.

Aş coborî, bunicule, şi eu,

măcar să nu ne uite

Dumnezeu

Şi am să stau cuminte

în spate, lângă uşă,

ca să nu supăr vreo mătuşă.

Acolo-i cald, nu-i ca acasă,

biserica-i înaltă şi frumoasă!

Iar rugăciunile cum tu m-ai învăţat,

le ştiu, bunicule,

nu le-am uitat.

Aseară, iar am fost,

voiam să nu- ți mai spun,

la crăpat lemne la vecin;

ş-am auzit că vine Moş Crăciunș

cu sacul de bunuţe plin.

Dar pe la noi nu v-a urca.

E prea bătrân săracul

şi v-a lăsa acolo-n sat

tot ce-a adus cu sacul.

Dar cred că doamna-nvăţătoare

la slujbă o să vie

şi dacă Moşul mi-a lăsat ceva,

îmi v-a păstra şi mie.

Mă duc, bunicule,

bat clopotele-n vale,

miroase-a cozonaci

şi a sarmale!

Maria STURDZA-CLOPOTARU

 

CRĂCIUN CU SURPRIZE

 

S-aurcat de Anul nou

Moş Crăciun într-un metrou

Şi-a venit în Balta Albă

Săi-a vată pentru barbă

Căci, cea veche, ce păcat

S-a pierdut la curăţat

.

Şi cum Moşul e isteţ

Şi foarte descurcăreţ

Orice copil din Titan

Va avea în acest an

Că-i băiat sau că e fată

Jucăria preferată.

Şi pe frunte, nu vă mint,

O steluţă de argint.

Niculae TACHE

 

CATRENE

 

Răvaş

 

Anul Nou cu sănătate!

Note peste opt săltate!

Însă nota cea mai mare

Să se-ntâmple la... Purtare.

 

Dorinţe de Anul Nou

 

Ar pleca să sorcovească,

După datină şi ei,

Dar carnetul lor de note

E o sorcovă de trei!

 

Reproş lui Moş Crăciun

 

A trecut o teleguţă

Pe la mine prin ogradă...

Şi mi-a dat o săniuţă,

Însă n-a găsit zăpadă.

 

La Pomul de iarnă

 

Bine că nu cere tata

Ca să punem la brăduţ,

Numai notele de zece...

C-ar ieşi prea sărăcuţ.

 

Zise de Crăciun

 

Carneţelul lui Mituş

Se schimbase-n derdeluş,

Săniuţa cu tălpici,

Se bloca de note mici.

 

Moş Crăciun

 

Moş Crăciun chiar iarna toată

Stă ascuns într-un ungher

Şi pictează pe fereastră...

Flori de ger.

George ZARAFU

înapoi la partea de sus